Curajul şi sinceritatea cuiva de a admite că nu este mulţumit cu situaţia sa actuală sunt admirabile. Astfel de oameni adesea ajung să pătrundă în lumea dezvoltării personale sau pe o cale spirituală pentru a schimba acele aspecte ale vieţii lor. Cu toate acestea, mulţi nu sunt conştienţi de anumite capcane. Iată nişte idei (cele mai multe fiind strâns legate între ele) ce te pot ţine departe de acestea:
     Succesul material şi social nu sunt obiectivele finale ale unui om. Având în vedere că frustrările cele mai frecvente ale oamenilor sunt cele legate de sănătatea precară, de inabundența posesiunilor materiale, de absenţa sau slaba calitate a sexului, de relaţiile proaste cu ceilalţi oameni etc, multe cărţi, filme sau seminarii de dezvoltare personală sunt focalizate strict pe rezolvarea acestor hibe. Bunăstarea materială, sexuală şi socială sunt lucruri foarte bune în esenţa lor, însă ele sunt doar o mică fărâmă din fericirea care este mult mai profundă şi mai abundentă.
Fericirea este cu totul altceva decât bucuriile. Acestă idee se completează cu prima, căci succesul în planurile inferioare nici nu se compară cu extazul pe care îl aduce urmarea unei căi spirituale. De aceea mulţi nu aleg să meargă către fericire, ci să se îndepărteze de durere. Se refugiază în micile bucurii doar pentru a-şi păstra o stare de bine. Nu este un lucru benefic, pentru că frica îşi găseşte adăpost adânc în sufletul omului, chiar dacă el nu este conştient. Drumul fericirii este unul pieptiş.
Cunoaşterea nu este putere, ci acţiunea. Însăşi Bruce Lee susţinea acest lucru. A voi nu este suficient, trebuie să acţionăm. Din păcate, unii oameni care află pentru prima oară despre dezvoltarea personală sunt atât de copleşiţi de noutate, încât stagnează. La început poate se resemnau cu faptul că nu există oportunităţi de a te desăvârşi, apoi află că ele există şi au impresia unei abundenţe de oportunităţi. Cel mai probabil datorită fricii de necunoscut şi de a se schimba, nu se folosesc de oportunităţi şi consideră că mai au suficiente, însă de ceea ce ei nu sunt conştienţi e faptul că oportunităţile sunt, într-adevăr, din ce în ce mai puţine nu pentru că nu există situaţii favorabile, ci pentru că timpul trece şi nu îşi iau viaţa în mâinile lor. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea bunăstării noastre pe toate planurile, căci numai de noi ţine aceasta, şi să fim proactivi, şi nu reactivi la stimulii precum frica care inhibă acţiunea şi şansele ca noi să ne atingem ţelul.


     Lucrurile bune nu pot fi forţate, ele provin din interiorul nostru. Starea noastră interioară este reflectată mereu în manifestările noastre exterioare. De aceea nu se poate să faci o faptă bună dacă în inima ta sălăşluiesc ura, frica sau ignoranţa. Primul pas este acela de a rezolva problemele interioare pentru a ajunge ca armonia şi succesul să se manifeste şi în exterior. Pentru unii, însă, acest lucru a devenit o scuză să îşi înfrunte temerile şi să nu ia inițiativă, raţionalizând frica lor prin a spune că trebuie să lucreze asupra armoniei interioare. Pentru aceia tocmai evitarea acţiunii îi îndepărtează de armonie.
Accepetarea de sine este companionul dorinţei de a fi mai bun. Autodisciplina este o calitate nespus de fecundă, însă ea nu trebuie interpretată greşit. Avem nevoie şi de compasiune şi de pauze. A încerca până la epuizare să îndeplineşti un lucru este o atitudine imatură, căci, dacă dorim într-adevăr să fim productivi, avem nevoie şi să ne încărcăm cu energie pentru ca apoi să o transpunem în ceea ce dorim să realizăm. Deseori, acest lucru este datorat faptului că nu reuşesc să se aprecieze pe sine şi consideră că nu sunt demni de a fi iubiţi. Succesul se măsoară mai degrabă în capacitatea unuia de a parcurge situaţii dificile cu uşurinţă şi într-o stare de calm, nu în rezultatele provenite dintr-o încleştare continuă ce conduce la autodistrugere. Dacă dorim cu adevărat să ne mobilizăm să luăm acţiune, ar trebui să fim inspiraţi, chiar atraşi de către lucrul respectiv. Elon Musk vorbea despre acelaşi lucru când a spus că “Dacă ai nevoie de cuvinte inspiraţionale, nu ar trebui s-o faci”. Mai mult decât atât, dezvoltarea personală ar trebui să fie mai degrabă o revelare a ceea ce nu este conştientizat şi o potenţare a sămânței bune din noi, nu o serie de lupte cu sine care vor să rezolve doar problemele superficiale.


     A judeca pe cineva este doar o mască. Chiar dacă îţi dai silinţa să devii mai bun şi deja ai ajuns la nişte reuşite, nu ai dreptul să judeci alţi oameni. Fiecare dintre noi acţionează în funcţie de nivelul său de conştiinţă. Pe de altă parte, critica, atâta timp cât este întemeiată şi este constructivă, este bine venită.
Contează foarte mult de unde îţi iei informaţiile. Printre companiile de dezvoltare personală circulă teorii din cultura răsăriteană care fie sunt interpretate greşit, fie sunt scoase din context şi ajung să capete o altă semnificaţie. Atitudinea de deschidere către alte culturi trebuie încurajată pentru că este una fecundă, însă dacă ea este aplicată, trebuie făcută până la capăt. Valorile unei culturi nu se regăsesc la suprafaţă, ci ele pot fi înţelese abia după un studiu îndelungat. Dacă cineva doreşte să aibă o înţelegere mai cuprinzătoare şi mai profundă, nu poate trata superficial sau discriminator lucrurile. Mai mult, unii oameni nu au reuşit să acceadă la adevăr şi pot promulga teorii false.


Perfecţionismul este, paradoxal, departe de perfecţiune. Din păcate, mulţi oameni săvârşesc anumite lucruri nu datorită rodului lor, ci pentru a fi recunoscuţi pentru aceasta. Cu alte cuvinte, nu fac decât să-şi hrănească egoul care are o foame infinită şi care nu îi duce nicăieri. Pe lângă asta, unii încearcă  să devinã perfecți în fiecare aspect. Această atitudine provine în principal din nevoia de a se simţi signifiant. Pe măsură ce îndepărtezi atitunea compulsivă şi dorinţa de a ajunge la un anumit rezultat, începi să realizezi lucrurile cu uşurinţă, vesel, mult mai productiv.
Puterea este o sabie cu două tăişuri. Scopul multor cursuri de dezvoltare personală este acela de a desăvârşi abilităţi fie sociale, fie legate de focalizare, gândirea pozitivă etc, însă nu multe pun accentul pe înţelepciune. “Odată cu o mare putere, vine şi o mare responsabilitate”. De îndată ce cineva reuşeşte să îşi desăvârşească un atribut, acela trebuie să aibă mare grijă când, cum îl foloseşte, de asemenea şi cui îi transmite cunoştinţele sale.

Lasă un răspuns