Haideti sa vorbim despre fericire si foarte, foarte pe scurt sa va spun ce nu este.  Pentru ca omul in general se pacaleste cam din toate punctele de vedere, dar cu fericirea se pacaleste cel mai tare. De ce? Simplu – toata lumea o cauta, aproape nimeni nu o gaseste.

De multe ori ce crede omul zilelor noastre? Ca o sa gaseasca fericirea acolo unde ii lipseste ceva mai mult decat altele. De exemplu, foarte multi oameni se plang ca nu au o conditie financiara, materiala buna. Ei cred ca daca ar avea peste noapte o suma mai mare de bani, ei ar fi fericiti. Statisticile arata ca aproape intotdeauna cand un om sarac a castigat la Loto sume fabuloase nu numai ca nu au fost mai fericiti, dar viata le-a fost data peste cap. Nu vreau sa spun ca sa fii sarac produce automat fericire, dar fericirea nu prea are legatura cu banii. Nici excesul de bani nu creaza fericire, la fel cum nici lipsa totala de bani nu creaza fericire.

Din punctul acesta de vedere, sa stiti ca noi toti avem o amintire a unui timp stravechi, imemorial, ingropat adanc in subconstientul nostru a faptului ca noi am fost foarte fericiti.

De fapt nu exista unul ci doua asemenea momente – un moment initial, cel mai profund, absolut si spiritual. Atunci cand scanteia de constiinta a fiintei umane facea inca parte din marele ocea de constiinta universala. Adica atunci cand scanteia noastra de constiinta care inca nu si-a inceput calatoria prin univers, prin materie.

Este foarte greu si abstract de vorbit despre acest fel de fericire ,pentru ca ea este foarte departe in timp.

Se spune ca atunci cand Dumnezeu creaza un sine, adica o constiinta vie, acest sine este atat de pur si desavarsit incat nu constientizeaza ca exista. Atunci el trebuie sa capete o anumita experienta proprie. Fiind atat de pur, el nu se poate identifica cu un corp fizic si singurele structuri suficient de pure sunt cele cristaline. Atunci spiritul isi incepe calatoria prin materi identificandu-se cu diferite cristale pe perioade foarte lugi de ani – miliarde, milioane.

Dupa un timp de asimilare a energiilor cristalelor care sunt energii mai concrete, un astfel de spirit se poate identifica cu o celula , un organism simplu, elementar.

Pe urma se poate identifica cu un organism multicelular, dar tot foarte detasat. Plantele sunt mai detasate decat animalele. Iar dupa un numar de reincarnari, de existente, in astfel de fiinte vii cum sunt plantele. Un astfel de spirit se poate incarna pentru prima data intr-un animal mai primitiv. De ce? Pentru a invata energiile fundamentale ale naturii. De exemplu, daca un astfel de spirit se incarneaza intr-un peste, el va invata energia apei. Pentru voi e o lectie simpla, dar la inceput iti trebuie multe existente sub diferite forme de peste ca sa inveti intr-un mod profund extensia si amplitudinea elementului apa sub toate formele ei.

Apa este un univers intreg si fiinta umana are nevoie de o anumita perioada ca sa asimileze aceste energii.

Cine stie cate cuvinte au eschimosii pentru zapada? 50 de cuvinte. Noi romanii avem doar avem 3 – omat, zapada si nea – iar englezii au doar “snow”. Exact la fel si universul apei. Apoi in existentele de pasare sau de animale care zboara invata energiile aerului si asa mai departe. In existentele in care traieste in pamant – rama, cartita – invata energiile pamantului. Abia dupa un timp de poate incarna in animale mai compexe adica pisici, caini, lei si asa mai departe. Si acolo are in invatat ceva. De exemplu cand spiritul este incarnat intr-un animal de prada, el trebuie sa fie agresiv, iar cand este incarnat intr-un animal care va fi vanat, el invata sa fie temator. Toate acestea pana cand spiritul este suficient de complet pentru a se putea incarna intr-o gorila sau intr-o maimuta care sunt mai aproape de om decat s-ar putea crede. Ele au un cod genetic asemanator in proportie de 99% cu noi, iar maimutele chiar au stari sufletesti. Au fost fotografiate fizionomii de maimute infatisand expresii complexe –suparare, iritare, bucurie, mirare si asa mai departe. Cand spiritul devine destul de complex atunci se poate identifica cu structura complexa a fiintei umane.

Dar mai exista un moment cand noi eram intr-un paradis mai concret si mai real – viata intrauterina.

Haide-ti sa vedem definitia mai terestra a paradisului. In definitia crestina este o gradina unde sunt fructe peste tot, deci hrana in abundenda, nu prea frig, nu prea cald, esti protejat si nu te chinuie nimic – exact viata intrauterina. Si acesta amintire este inregistrata in noi chiar fiziologic, chiar in acest creier.

Deci omul are motive sa isi doreasca fericirea pentru ca doua amintiri exista in el – una foarte veche cand scanteia lui era impreuna cu divinitatea si cealalta mult mai recenta cand era in burta mamei.

Lasă un răspuns