Intrebarea: Folosesti de multe ori, foarte des de fapt, cuvantul “complet”. Poti sa-l definesti?

Raspunsul: Prin „complet” noi avem o gama foarte vasta de definitii care se modifica in functie de context. De exemplu cuvantul “complet”, intr-o prima forma a sa, intr-o separare cognitiva, ar insemna psiho-somatic. Adica si psihic si fizic. Acum va dati seama ca corpului fizic ii sunt atasate fluxurile bioenergetice – nu ne putem gandi la un corp viu fara sa ii atasam si al doilea vehicol, corpul bioenergetic. Cand vorbim de psihic, vorbim de toate celelalte planuri, de la astral in sus. Un prim sens al cuvantului “complet” ar fi psiho-fizic sau psiho-somatic.

O alta semnificatie mai patrunzatoare ar fi: pe toate planurile. Si aici insemnand: fizic, bioenergetic, astral, mental, si cat de departe se poate.

Dintr-un alt punct de vedere ar insemna cuprinderea ambelor polaritati: adica si feminin si masculin. Si defapt daca vrem sa mergem mai departe exista si o a treia polaritate, asa zisa polaritate neutra sau zero, care este defapt energia vidului. Ea este o combinatie intre energie de plus si minus. Energia care se manifesta defapt in axul coloanei vertebrale si Shahashrara sau Energia Vidului. Si asa mai departe.

Deci exista foarte multe semnificatie si sunt valabile in functie de context. Dar eu de exemplu ,din punctul acesta de vedere sunt adeptul mai degraba a unei abordari holistice sau ca sa gasesc un cuvant traditional, unei abordari tantrice. Adica, care cuprinde si corpul fizic si principiul placerii, si pofta de viata, si pasiunile, si dorintele, si iubirea, chiar si iubirea umana si atesamentul uman. Si inteligenta, obisnuita sau supramentala, si starile de inspiratie spirituala. Adica totul.

Spre deosebire de caile ascetice care, dupa parerea mea, functionau mult mai bine in perioadele mult mai dificile ale umanitatii, cand nici nu se putea gandi cineva si nu putea aspira la o viata completa. Adica la satisfactii complete si totale pe toate planurile. Astazi deja atasamentele pe care oamenii le creaza sunt atat de mari, iar daca reusesc aceasta rupere este dramatica si traumatica. Atat de traumatica incat intr-adevar omul s-a rupt de societate – dar mai degraba este suparat pe lume si pe societate. Se duce la manastire, dar acela este mai degraba un loc de refugiu, unde el se simte ca la un fel de inchisoare. Pedepsindu-se astfel pe el sau pedepsindu-i pe ceilalti.

Foarte putin reusesc astazi pe caile ascetice, nu spun ca nu sunt oameni realizati dar culmea, putinii oameni care se mai realizeaza astazi pe caile ascetice sunt oameni foarte completi. Adica oameni care au avut abordari holistice in alte vieti, Care au cunoscut si placerile trupesti si placerile sufletesti. Care au trait in multe forme si ipostaze umane si atunci s-au detasat de ele. Daca te uiti la calugari ,desi ii vezi intr-o manastire: ei sunt sanatosi, sunt rumeni la fata, daca sunt barbati se simte ca au si vigoare, chiar barbatie, forta masculina, dar nu simt nevoia neaparat s-o foloseasca. Si se vede ca sunt foarte impliniti si nu stau acolo ca niste copii pedepsiti, ci ca niste oameni foarte impliniti care isi cauta doar pacea interioara si sufleteasca. Dar acestia sunt foarte putini. Se poate sa vizitati o manastire intreaga si sa nu gasiti nici macar o astfel de persoana.

De exemplu, spre tristetea mea, la ultima vizita al pestera Sfantului Andrei, nu parea sa fie nimeni realizat acolo sau nici macar impacat cu lumea si cu viata. Chiar ati vazut ce reactii, asa,  dusmanoase si rautacioase, veninoase chiar la modul organic. Nu se vedea niciun om acolo care sa fie intr-adevar echilibrat, nici de cum sa mai perceapa energiile foarte inalte ale locului sau chiar a prezenta in subtil a Apostolului Andrei.

Dar de mult cand am fost, demult, cu multi ani mai inainte, intr-adevar mai era un astfel de preot sau calugar. Dar era foarte batran. Eu n-am vazut cel putin pe nimeni asa acolo. Si de obicei, cand merg cu un grup spiritual undeva, toti oamenii mai deosebiti din locul respectiv, indiferent ca e templu, moschee, biserica si asa mai departe, vin unde suntem noi. Va aduceti aminte de experienta pe care am avut-o la moscheea din Mangalia. La Esmahan Sultan. Unde omul cel mai deosebit si cel mai interesant a venit si ni s-a prezentat. Adica asa, ce-a facut el de cand s-a nascut si pana la venerabila varsta de 95 de ani, cand era vioi si canta foarte frumos si era plin de energie si avea mai multe activitati, nu numai la moschee ci si la universitate.

Lasă un răspuns