Unde vreau sa va duc ca idee? Fericirea o avem in noi. Este cel mai inalt capital al fiintei umane. Ne nastem cu ea din toate punctele de vedere – ca amintire straveche, ca amintire mai recenta, ca stare de echilibru pe care o putem accepta, ca dinamizare completa a creierului pe care il putem accesa.

Toate acestea pe langa activarea chakra-elor sau starile de extaz care apar cand ne punem la unison cu intregul univers. Semne de fericire sunt posibile, dar cu o singura conditie – sa le cautam acolo unde ele sunt, adica in interior si nu in afara noastra.

Acum am sa va preintampin cea mai dura intrebare pe care mi-ati putea-o pune, cea mai dificila : Bine, Eugen, dar cu toate astea, eu cate odata, fara sa caut in interiorul meu, pur si simplu explorand in afara mea reusesc sa traiesc macar relativ , partial, subiectiv o stare de mai mare implinire, de mai mare bucurie, de mai mare fericire. Ce crezi ca se intampla atunci?  

Explicatia v-am dat-o in discutia de la Namaste India , faptul ca unii fac o separare intre interior si exterior. Dar aceasta separare nu exista. De fapt noi nu am putea sa percepem lumea exterioara daca nu ne-am deschide intr-un anumit fel, interior, fata de ea. Atunci cate o data evenimente din lumea exterioara, deschid porti ale sufletului nostru, in interior. De exemplu, cei care se se aproprie de adevarata fericire ceva mai mult decat altii si care nu o cauta in mancare, bani, putere, catre ce aspira acest oameni? La fericirea in iubire. Adica sa iti gasesti iubirea in bratele fiintei iubite. Sa stiti ca au dreptate pe undeva, dar cand si cum?

Pentru ca nu intotdeauna poti sa gasesti fericirea in bratele unei fiinte iubite, uneori poti sa gasesti iadul. Asta pentru ca poti sa doresti o fiinta, acea fiinta sa nu iti faca jocul tau, flustrarea sa devina maxima, iar dupa ce ai iubit o perioda, poate sa apara o suferinta mai mare decat daca nu intalneai acea fiinta niciodata.

Numai ca se poate intampla uneori sa intalnesti o fiinta, sa o iei in brate si sa simti ca esti pe drumul cel bun. Cine imi spune ce se intampla atunci? Acea fiinta exterioara , printr-un anumit efect de completare, intregire si unificare face sa ne deschidem pe noi in interior.  Cu alte cuvinte, o fiinta din exteriorul tau te face fericit numai in masura in care este capabila sa iti deschida niste porti interioare sufletului tau.

Acum exista si aici doua variante, pentru ca ar trebui sa mai vorbim de o diferenta intre fericirea temporara si fericirea eterna. Cine prefera fericitea temporara in locul celei eterne? Oricum e bine si asa decat nimic. Dar ganditi-va ca fericirea temporara este la fel de rea sau poate chiar mai rea, pentru ca dupa aceea cand nu o mai ai esti mai nefericit decat erai. Asadar, diferenta dintre o fericire eterna si o fericire temporara este exact diferenta dintre o realizare pe care eu o am sub controlul meu si o realizare care depinde de cineva. Se poate intampla ca o persoana care apare in viata noastra sa ne deschida cutia fericirii din sufletul nostru, insa, e posibil ca atunci cand acea persoana pleaca, aceasta cutie sa se inchida. Ce face diferenta? Starea de detasare si implicare.

Atunci cand vrei sa faci pe cineva dependent de tine, il faci fericit numai cand tu esti langa el si ai grija cand ai plecat sa iei si fericirea cu tine. Atunci creezi acelei persoane o stare de dependenta. Aici e egoul implicat.

Atunci cand vrei sa faci pe cineva fericit cu detasare, adica lasandu-l pe Dumnezeu, armonia universala sau universul (cum vreti sa ii spuneti) sa actioneze prin tine, atunci cauti sa ii deschizi sufletul pentru totdeauna. In acel moment, acea persoana simte langa tine, impreuna cu tine, o anumita stare de fericire care, chiar daca tu pleci, ea se poate inchide putin, dar nu complet. Asta este diferenta.

Lasă un răspuns