Intrebare: Ce anume te ajuta sa te arunci in necunoscut?

Raspunsul: Increderea in Dumnezeu.
Am vazut un film foarte frumos insa nu imi amintesc titlul. Era despre un preot care avea un prieten caruia ii era si duhovnic si spunea ca: “In dragoste, ca si in religie, fara credinta nu se poate.”

Exista ca un fel de pact nescris al Divinitatii cu, creatia lui, ca niciun om care se aventureaza intr-o experienta a cunoasterii, care poate sa fiechiar un  pic periculoasa. Dar daca omul face asta cu inima curata, cu intentii pure si sincere, nu va fi pedepsit chiar daca va gresi. In sensul ca primeste un fel de protectie care ii fereste de ce-i mai rau.

De exemplu, intr-o experienta traumatica ce l-ar putea inchide pentru totdeauna. Toate persoanele care au spus: “Uite, eu m-am deschis fata de necunoscut cu cele mai bune intentii si cu toate astea am fost pacalit, prin urmare principiul asta nu este adevarat”. Va spun sigur ca daca intrati in mintea acelei persoane, intr-un anumit moment si-a pierdut credinta. Si in momentul acela a fost lovita cu adevarat. Altfel exista un fel de camp de protectie absolut si imbatabil. Sa zicem ca se poate intampla sa patesti ceva rau fizic, dar in momentul acela niste entitati te scot din corp. Iar tu nu simti nimic, nicio durere.

Interventie din sala: Si atunci ai de ales, adica nu e ca si cum daca iti pierzi credinta nu mai ai ce face si trebuie sa iti pierzi consecintele.

Raspuns: Da, insa acum, ca sa venim un pic cu picioarele pe pamant, daca credinta ta nu e foarte mare. Tu nu vei putea genera acel camp de protectie. Si atunci trebuie s-o iei totusi gradat. Adica sa-ti permiti acel gen de experienta suficient de sigur astfel incat daca ceva merge prost sa nu constati ca totusi credinta ta nu a fost destul de mare ca sa mergi mai departe.

Insa aspiratia trebuie sa fie pentru a dobandi pe masura ce evoluezi o protectie tot mai mare care sa-ti permita sa te avanti tot mai mult in necunoscut. Si a nu se uita ca pana la urma ce ni se intampla este guvernat tot de karma. Deci noi putem sa avem o aspriatie sincera sa intalnim un maestru autentic. Putem sa intalnim un maestru care este doar partial autentic si care isi bate joc de noi. Exact asta am meritat. A evita astfel de intalnire, desi este karmica, inseamna ca vrei sa-ti opresti evolutia. Ca pe urma cand ai sa vrei sa continui, in acelasi timp, tot pe maestrul ala ai sa-l intalnesti. Dupa care iti primesti plata, pentru ca poate si tu ai inselat pe cineva intr-o alta viata si de-abia dupa aceea, purificat, o sa mergi mai departe. Si eventual sa intalnesti un al doilea maestru care el sa fie ca autentic din cap pana in picioare.

Deci din punctul asta de vedere, o atitudine un pic masculina, un pic de curaj este de dorit si de-asta discipolii de prin alte vremuri ajungeau mai departe. Indiferent daca erau crestini sau musulmani sau hindusi. Adica exista un cult pentru aceasta barbatie si chiar parintii o incurajau. Parintii isi luau copilul si il duceau de mic la lamaserie, la manastire, la templu, la biserica. Si spuneau: “Trebuie sa fii primit, daca nu esti primit nici acasa nu te mai primim. Pentru ca ne faci familia de rusine. Trebuie sa fii la intaltime.” Atunci copilul facea tot posibilul ca sa se inalte la asteptarile parintilor.

Daca vreti sa dam asa, cea mai practica semnificatie la ce am discutat astazi – Prima urgenta este sa identificati golul cel mai mare si ala trebuie umplut mai intai. Poate sa fie un gol care practic sa va blocheze complet. Ca si cum ai vedea o pictura foarte frumoasa, dar de unde lipsesc mai mult sau mai putin anumite nuante de culori, dar lipseste complet rosul. Atunci iti dai seama ca inseamna ca pictorul si-a terminat culoarea rosu si nu s-a descurcat sa faca rost. Si desi el are mult talent, tablourile lui par ciudate pentru ca nu au deloc rosu in ele. In cazul asta aduci un tup de culoare rosu. Si pe urma il intrebi daca mai are nevoie si de alte culori.

Defapt noi suntem definiti si de o calitate principala. Adica o calitate atat de mare ca nici prin evolutie spirituala ea nu se mai desavarseste. Ramane asa de la inceput pana la sfarsit. Dar si de un defect principal. De fapt suntem definiti de perechi de astfel de calitate-defect. Si calitatea da calea pe care noi trebuie sa mergem, dar si defectul este la fel de important, pentru ca acesta da primul gol care trebuie umplut.

Lasă un răspuns