In deschierea de tip occidental a sistemului yoga se pierd aceste elemente teoretice, profunde si subtile care fac toata diferenta intre sporturile clasice si yoga. Pranayama, de altfel, este atat de importanta incat reprezinta o diviziune in sine in marele system hatha yoga, care este de baza sau central.

Acesta cuprinde 4 subdiviziuni:
1. Yama;
2. Niyama;
3. Tehnicile posturale;
4. Pranayama.

Dupa care se trece la diviziunea superioara cu pratyahara (interiorizarea), dharana (concentrarea), dhyana (meditatia) si samadhi (extazul supreme).

Observati ca pranayama face trecerea intre diviziunea inferioara si diviziunea superioara. Nu trebuie sa vedeti aceasta trecere numai ca o una calitativa, deci nu e vorba de a trece de la ceva inferior la ceva superior. Pe cand in practica yoga e loc de surprise. Cateodata incepatorii, chiar si cand fac o simpla relaxare au stari aproape extatice. Deci nu asta este problema – ca nu am avea acces, daca meritam, la stari foarte mari de constiinta. E vorba si de intensitatea energiei, pentru ca trebuie sa vedeti trecerea in diviziunea superioara ca si trecerea la un alt nivel de putere.

Cand vorbim de putere, majoritatea oamenilor se gandesc la puteri paranormale. Sa stiti ca puterile paranormale necesita o energie mai mare, dar nu chiar atat de mare.

Cea mai mare energie este consumata pentru a produce efecte spirituale. De ce? Pentru ca atunci cand frecventa energiei creste pe masura ce urcam spre Sahasrara. Daca ati facut la fizica formula energiei, frecventa apare la patrat. Deci o energie cu frecventa de doua ori mai mare, va avea o energie de patru ori mai mare, o frecventa de trei ori mai mare va avea o energie de nou ori mai mare. Iar scalarea frecventelor pe chakre este si logaritmica, adica 1, 10, 1000, 100.000. Este o crestere foarte rapida a frecventei pe centrii superiori astfel incat spre Sahashrara, practic din punct de vedere matematic, energia ajunge aproape infinita. La fel cum, de exemplu, putini oameni inteleg ca vidul are o energie aproape infinita, dar asta este, din punct de vedere fizic e si mai greu de inteles.

Daca va ganditi ca e imposibil ca energia sa fie aproape infinita, ganditi-va ca aici este contactul cu divinitatea si daca Dumnezeu exista e clar ca el poseda o energie chiar infinita sau, dupa puterea noastra de intelegere, cel putin nesfarsita.

Din punctul acesta de vedere, pranayama inseamna si trecerea la un nivel de lucru cu energii mai mari. Adica puterile paranormale precum sa te ridici in aer necesita intr-adevar energie mai mare, mai mare decat energia pe care o dezvolta un culturist care merge in fiecare zi la sala. Dar o stare de extaz necesita o energie cu mult mai mare, chiar daca nu produce efecte atat de spectaculoase in exterior. Efectele sunt spactaculoase in interiorul celui care realizeaza acea stare.

Cadru din filmul The Fountain.

Pranayama inseamna de fapt prana – energia vietii, si yama – control. Adica controlul energiei vietii.

Teoria spune ca pe de o parte exista o specie de prana polarizata care se afla chiar in aer si pe care noi o absorbim odata cu aerul inspirit. Noi cand expiram exista de fapt doua respiratii. Una fizica prin care absorbim oxigenul din aer si eliberam dioxid de carbon si respiratia energetica care incepe chiar din nas pentru ca inclusiv la nivelul narilor unde exista multe canale energetice. Imaginati-va cum este reteaua capilara din zona plamanilor. La fel imaginati-va o retea de canale energetice care incep sa absoarba prana inca din momentul in care aerul intra in fosele nazale. Evident, nu la orice fel de respiratie, ci la acea in care adulmecam aerul. Ca aceea cand vrem sa simtim un miros bine, tragem mai incet si mai adanc. Atunci aerul se duce mai in spatele narilor, in zona mai bogata, atat in receptori olfactivi cat si in receptori pentru prana. Dupa aceea, captarea acestei energii prana se continua in interior.

Atentie, la fel cum respiratia nu se realizeaza doar in plamani – stiti ca respiram si prin piele – la fel acumularea de prana care se gaseste aer se face pe intreaga suprafata a corpului. De fapt, nu numai la suprafata corpului, ci la suprafata aurei care este mai mare ca volum decat corpul fizic.

Ce nu se explica, nici macar in unele tratate de yoga mai noi – in cele traditionale se spune foarte clar – este ca atunci cand facem pranayama captam si o alta specie de prana numita prana nediferentiata. Aceasta energie este cea care exista inca de la inceputul universului. Daca acum se accepta unanim teoria marelui Big Bang, adica o explozie foarte mare de energie fizica. Dar inainte de „Big Bang” a avut loc o explozie a energiei vietii care apoi a permis materiei sa se organizeze si sa manifeste viata. Asadar nu materia creaza viata, ci permite vietii sa se manifeste. Practic, Energia vietii preezista.

Care este diferenta dintre cele doua tipuri de prana?

Acesta prana specifica, noi o putem absorbi doar din aerul pe care noi il respiram. Daca atunci cand facem prana ne-am baza doar pe asta, degeaba am mai face pranayama. Pentru ca aerul din orase este foarte sarac in prana. Daca vrem sa facem tehnica, cel mai bine mergem la munte sau la mare.

Din fericire, cand facem pranayama corect, noi absorbim si cea de-a doua specie de prana. In cazul asta putem sa absorbim aceeasi energie indiferent de loc.

In al doilea rand, este foarte imporatant ce se intampla cu mintea cand facem pranayama, pentru ca veti observa ca se linisteste. De fapt exista o dubla determinare. Se spune ca pentru a realiza tehnica mai bine, mintea trebuie sa fie linistita. Pe de alta parte, cand facem pranayama, mintea se linisteste. Deci avem acest avantaj. Dar trebuie sa fiti atenti la aceste efecte, adica sa observati ce se intampla cu mintea voastra in timpul tehnicii.

Lasă un răspuns