In liceu, profesorul sau profesoara spunea “Toata lumea, scoateti o foaie pe banca, pixul pregatit, urmeaza un test fulger.” Bineinteles ca era un soc, dar, oricum, acele momente au trecut. De bine, de rau, am trecut de liceu, de facultate, sunteti obisnuiti de genul asta de emotii. Dar totusi, cuvantul “test” sau “incercare”, ca prima reactie va provoaca inainte de a incepe mintea sa lucreze considerentele de ordin etic si moral? Care este prima reactie?

De exemplu, pot sa va dau un raspuns in numele zodiei mele cu care ma identific destul de mult. Orice leu tipic ar spune “Iar?”. “M-ati testat o data. Ati descoperit ca sunt un om valoros. Pentru ce ma mai testati? Asta e o prierdere de vreme.” Asta datorita tendintei leului de a fi lenes. Leul ca animal, si este bine ales ca arhetip, doarme cam 20 de ore pe zi si in rest isi arata putin coama si cam atat. In niciun caz nu participa la vanatoare, acolo participa doar leoaicele, pentru ca leul cu coama lui mare se vede de departe si sperie vanatul. Deci el este predestinat sa fie lenes. Si intr-adevar, face display de putere cand vine un alt leu.

Si intr-adevar, la lei exista o tendinta de lene pe care diferitii nativi o rezolva prin moduri diferite. De exemplu la apartamentul meu nu las niciodata vase murdare, nespalate. Cine ma vede si ma judeca dupa asta poate sa zica “Ce harnic e Eugen”. Dar eu sunt lenes si stiu ca daca apuca sa se raceasca vasele alea, pe urma le spal mult mai greu. Asa actioneaza, dati-mi voie sa ma laud, un leu mai inteligent sau mai strategic. Dar un leu mai putin patrunzator chiar ar lasa vasele murdar sa se adune si ar astepta sa vina o un prieten apropiat si sa il ajute.

Deci ce raspuns aveti la intrebare?

Raspuns: “Cea mai buna abordare a cuvantului test este dorinta de expansiune si de a face lucrurile cu pasiune. De a te duce cu inima deschisa spre acel lucru. Se pare ca yoga pana la urma ne-a invatat chestia asta pe multi dintre noi – de a face lucrurile cu acel avant, cu acea pasiune.”

Vedeti voi, totul tine de  perspectiva. Si acum sa va dau un alt exemplu. Hai sa zicem ca ne pregatim pentru un safari – o calatorie prin desert cu masini de teren. Si aveti o masina care mai da rateuri sin cand in cand si stiti ca daca va lasa masina si ,eventual, nu aveti nici semnal, riscati sa muriti acolo de sete si de foame. Si va intreaba cineva de la un service “Vreti sa ma testez masina ca sa fim siguri ca nu aveti nicio surpriza sau vreti sa mergeti cu ea netestata?” Atunci toata lumea vrea un test.  “Testeaz-o complte! Fa-i toate testele!”

Deci vedeti, depinde de context. Daca te gandesti doar ca un test inseamna o munca in plus pentru tine si ai reactia unui leu si zici “Iar?”, dar daca te gandesti mai in perspectiva ca viata este ca o calatorie si nu tot timpul in conditii placute si usoare, atunci iti convine sa ai in plus o testare.

Acum ideea e ca exista oameni care niciodata nu se maturizeaza si considera chiar si scoala o pedeapsa si nu depasesc niciodata aceasta viziune. Nu isi dau seama ca totusi testele de la scoala sunt o pregatire pentru viata. Din punctul acesta de vedere, singura diferenta este cum privim noi viata in ansamblu – o privim ca pe o scoala sau ca pe un fel de teatru al absurdului unde evenimentele sunt absolut intamplatoare si au castig de cauza cei care sunt vicleni. Pentru ca daca consideram viata ca o scoala ne dam seama ca testarile si incercarile sunt absolut necesar.

Si pentru ce sunt ele necesare? In primul rand, pentru a avea un reality check. Pentru ca in imaginatia lui, oricine poate sa fie Hitler sau Napoleon  sau Einstein. Atata timp cat nu ai un reality check, poti sa fii cine vrei tu. Dar evolutia spirituala nu este un vis frumos din mintea nostra. Trebuie sa fie un fenomen real si atunci trebuie sa avem un reality check. Aceasta de obtine numai prin teaste si incercari. Cum ar fi : ai terminat un an de facultate, dar nu stie nimeni ce a ramas in capul tau. Tu ai mers la cursuri si seminarii, ai avut bunavointa, dar ce a ramas in capul tau Dumnezeu stie sau examinatorul dupa ce iti da un test. Iar dupa asta afli si tu.

Din punctul asta de vedere , daca viata este si ea o scoala, atunci  aceste teaste si incercari sunt chiar necesare. De ce? Pentru a avea niste repere in evolutia noasta. Sa stim macar in ce clasa suntem. V-ar convenii sa faceti o scoala, un fel de lumea nimanui fara zile, fara luni sau ani, iar dupa ceva timp sa nu mai stiti cati ani au trecut, in ce clasa ati ajuns, ce nivel aveti, mai sunteti la liceu sau ati terminat. V-ar placea un astfel de haos?

Aceaste momente, chiar daca sunt traumatice – aiti vazut ce traumatic a devenit Bacalaureatul pentru elevii de liceu. Exista etape si este bine sa ne amintim in ce etape suntem.

Asta este o alta problema a evolutiei spirituale, pentru ca foarte multi oameni vor sa evolueze spirtual se gandesc la o tinta finala. E ca si cum te-ai duce la un magazin si comanzi un produs. Cand e vorba de prodese, poti sa iei produsul finit. Pot sa ma duc intr-un magazin de electronice si sa spun “Vreau un televizor.” Si primesc un televizor gata asamblat. Dar evolutia spirituala nu seamana cu un produs, seamana mai mult cu un traseu, ori stiti foarte bine ca la GPS ca nu ajunge sa dai doar punctul de destinatie. Aparatul vrea sa stie si unde te afli pentru ca doar de unde te afli se poate calcula un traseu pana unde vrei tu sa ajungi. Ori daca nu stii unde te aflii, ce va insemna acel produs? O iluzie.

Cand vrei sa parcurgi un traseu real, tu vrei sa stii traseul. Ca sa stii traseul trebuie sa stii punctul de plecare.

Lasă un răspuns