Putem spune, extinzand notiunea de transfigurare, ca nu se aplica numai evolutiei spirituale. Se aplica si atunci cand cineva vrea sa devina un mare sportiv, un mare om de afaceri, chiar si un mare batausi sa zicem, desi acolo mai greu putem vorbi de transfigurare dar cam aceleasi mecanisme functioneaza si acolo.

Intrebare:  “ Ce anume te ajuta in faza intermediara de transfigurare, cea in care nu esti nici in prima faza duala in care iti constientizezi nivelul si nivelul urmator sau faza in care deja te-ai identificat si transfigurat – cea intermediara. Ce anume te ajuta atunci?”

Raspunsul:  Credinta. Fiind un salt, obligatoriu transfigurarea te trece printr-o etapa intermediara instabila. Este ca si mersul. Ati studiat mersul vreodata? Eu acuma sunt intr-un punct de echilibru. Pot sa stau asa o ora intreaga, o zi daca vreau. Daca fac un pas in noua pozitie iarasi pot sa stau oricat de mult. O sa ma doara picioarele la un moment dat, dar pot sa stau. Insa la un moment dat in acest proces in care eu trec de la punctul A la punctul B trec printr-o perioada instabila.

Deci este un anumit moment, o fractiune de secunda in care daca cineva spune: “Stai!” , eu nu pot sa raman. Si atunci ori daca nu am completat macar jumatate din pas ma pun pe piciorul din spate si ma intorc inapoi. Ori daca am facut mai mult de jumatate din pas, cand acela imi spune “Stai!” eu ma duc in etapa urmatoare.

Deci din acest punct de vedere momentul dificil al unei trasfigurari este faza de trecere, chiar faza in care apare efectiv trasfigurarea. Si acesta este un moment foarte vurnerabil cand putem fi foarte mult trasi inapoi de necredinta, indoiala. Si sa ne aducem aminte definitia dialvolului in crestinismul ezoteric: “indoiala din inima omului”. Senzatia “n-am sa reusesc eu” ,  “nu pot eu sa fac asa ceva”, “totul e o pacaleala, o inselatorie, o scamatorie“ sau “daca e adevarat nu am sa reusesc eu”“nu pot  acum” sau “poate o sa pot alta data” sau “ poate nu o sa pot niciodata” si asa mai departe.

Aceasta indoiala roade ca sa zic asa, mananca, inima omului. Si atunci e foarte important in transifigurare sa avem  incredere. Sa avem daruire. E ca un salt ,daca vreti, din punctul acesta de vedere. Daca este bine facut, te duce in etapa urmatoare. Dar nu trebuie intrerupt elanul.

Este ca si atunci cand voi vreti sa faceti standul pe cap si la inceput nu va luati destul avant si cadeati inapoi. De ce? Pentru ca in mintea voastra inca nu va transfigurati in yoghini care pot sa realizeze standul pe cap. Si standul pe cap inca vi se pare ciudat in momentul acela. Si sa stai invers este atat de ciudat incat la un moment dat ridici picioarele si cand mai ai putin si stai de-a binelea pe cap, subconstientul iti spune:  “Da picioarele inapoi” . Si atunci nu duceti saltul pana la capat. Intelegeti?

standul pe cap

Trebuie sa recunoasteti ca nu atat controlul muscular cat un anumit, cum spun englezii, leap of faith, un gram de credinta va face: “Hai ma sa imping mai tare picioarele, la urma urmei este peretele in spate, cel mai rau caz o sa gauresc panourile astea”; pentru ca stiti, suna a gol, “Si ma prinde cineva, repara. Cat ma costa, vreo 50 de lei? Am gaurit peretele cu fundul. O  sa rada lumea de mine, si ce daca? Hai sa fac un salt pana la capat.” Si nu gauriti peretele, de-abia ca faceti standul pe cap perfect. Dar e momentul acela de trecere.

Lasă un răspuns