Trezindu-ne, fiecare zi ofera noi posibilitati. In fiecare zi putem crea noi experiente si posibilitati. Avem ceva de zis in modul cum ne merge ziua. Incepe foarte simplu. Printr-o reflexie. O oglinda ne reflecta inapoi ceea ce vede. Daca stai in fata unei oglinzi intr-un tricou rosu te vei vedea pe tine chiar in acel tricou rosu. Nu o sa te vezi in oglinda cu un tricou negru. Asta nu ar fi posibil pentru ca o oglinda te reflecta exact asa cum esti cand te uiti in ea.

Viata noastra, incluzand toate memoriile, este o oglinda de mare precizie. Ne arata pe noi, literal si metaforic, cine suntem cu adevarat. Aceasta este limba secreta a memoriilor noastre perceptive, evenimente si lucruri. Ne arata pe noi – noua insine.

Suntem un fragment al unei imense fiinte singulare cunoscuta ca si Constiinta. Prin tine, Constiinta intreaba si raspunde la intrebarea “Cine sunt eu ?”. Prin aventurile noastre, noi o cream si o cunoastem.

Dar nu vom gasi raspunsurile in viata noastra-oglinda daca ne focalizam doar pe lucruri materiale, pentru ca sunt – incluzand corpul fizic – expresia cea mai superficiala a ceea ce suntem. In schimb, sa ne uitam la relatiile noastre, dorintele noastre, credintele noastre, dramele si evenimentele curente.

Daca nu ne place ce vedem, este o veste buna: nu este nimic real de bunavoie. Niciun lucru, gand sau eveniment nu are o realitate fixa independenta de sine – nici macar cei mai inalti munti sau cele mai distrugatoare furtuni. Perceptia noastra este singura realitate.

Fizicienii moderni au descoperit oglinda mintii lor inlauntrul atomului, unde existenta si comportamentul atomului depind de intentia persoanei. Si aceasta este singura intrebare care ramane: se aplica realitatea sub-atomica la realitatea noastra macroscopica, de zi cu zi? Cand stiinta va face acest salt, se va redefini si umanitatea va spune o noua poveste despre ceea ce inseamna sa fii om.

Gandul este un lucru care lasa o semnatura in planul fizic pe care noi in mod normal nu o recunoastem ca fiind a noastra. Imagineaza-ti ca arunci un bumerang, dar dupa aceea uiti ca l-ai aruncat. Cand vine inapoi, te uiti in jurul tau si te intrebi mana cui este responsabila. Aruncam incontinuu bumeranguri, unele intorcandu-se inapoi aducandu-ne placere, altele ne aduc durere. Istoric, religia s-a blocat in acest obicei de a uita, ridicandu-si umerii cu cuvintele: “Misterioase sunt caile Domnului.”

Ne luam viata interioara cu noi oriunde mergem. Sa schimbam circumstante exterioare este ca schimbarea tapetului unei camere intr-o casa. Lumile noastre pot fi schimbate doar din interior, pentru ca de acolo vin. Sa le schimbam, trebuie sa devenim gardianul propriilor noastre ganduri; sprijinind cele care creeaza ceea ce dorim si de a indeparta cele ce creeza ce nu ne dorim.

Este ca o gradina. Gandurile sunt de fapt simtaminte desicate, iar simtamintele sunt mult mai potente. Si ele pot fi controlate. O gradina fertila asteapta hrana data prin atentia noastra: printre ele curajul, compasiunea, puterea, iubirea, si fericirea. Da, chiar si fericirea este o alegere.

Deci, cand te uiti la oglindirea ta Universala, ce vezi? Este ceea ce ti-ai dorit? Daca nu, cum iti poti schimba gandurile in asa fel incat sa reflecte ceea ce iti doresti?

Lasă un răspuns