In materie de moralitate, exista trei dispozitii care trebuie evitate: viciul, lipsa de stapanire si bestialitatea (starea de animal fiind diferita atat de virtute cat si de viciu, apare rar la oameni, mai mult la barbari sau ca o consecita a unor maladii), si sa cultivam opusul lor: virtutea umana, stapanirea de sine, virtutea divina. Viciul dus la exces poate genera bestialitate. La polul opus, omul divin este chiar mai presus chiar si de virtutea umana.

In opiniile curente, stapanirea de sine si taria de caracter sunt dispozitii virtuoase si laudabile, in timp ce nestapanirea si slabiciunea sunt considerate vicioase si blamabile. Omul capabil de stapanire ramane constant in hotararea de a actiona bine si in conformitate cu regulile ratiunii, in timp ce cel ce nu se poate stapani e nestatornic si greseste din cauza pasiunilor, constient fiind ca greseste. Omul cumpatat este considerat a fi stapan pe sine in toate imprejurarile, in opinia altora, doar in unele imprejurari. Despre cel ce poseda intelepciunea practica unii spun ca e mereu stapanit (Socrate), in timp ce altii sunt ca are moment de nestapanire.

Teoria socratica e discutabila pentru ca nimeni nu actioneaza impotriva a ceea ce considera ca e bine. Nestapanitul, care actioneaza sub impulsul pasiunii, nu e condus de stiinta ci de opinie,  neavand o baza de cunoastere solida. Fata de pasiunile nestapanite trebuie sa manifestam indulgenta, dar actele rele trebuie blamate. Omul cumpatat, spre deosebire de omul stapan pe sine, nu are porniri rele, in schimb omul stapanit e astfel pentru ca isi controleaza impulsurile rele care totusi exista in el pentru ca daca impulsurile lui ar fi bune, nu ar trebui sa depuna efort sa se stapaneasca.

In timp ce necumpatatul se lasa condus de dorinte considerand ca trebuie urmarita placerea, cel nestapanit nu actioneaza asa. Exista oameni care poseda stiinta si o actualizeaza si altii care desi o detin, nu fac uz de ea, iar desi termenul “a sti” se refera la ambii, trebuie facuta distinctia dintre actiunile lor. Cei care posedand cunoasterea, o folosesc la modul universal si nu in cazul particular, actioneaza impotriva stiintei. Pentru a poseda stiinta trebuie sa ajungaca aceasta sa faca parte din propria structura, in timp.

In studiul nestapanirii, premiza universala este opinia, cea particulara este senzatia. Exista oameni nestapaniti in situatii specifice (materiale, competitive), diferiti insa de ce nestapaniti in sensul propriu, dar indiferent de natura sa, este blamata ca viciu, nu doar ca greseala.

Unele lucruri placute sunt demne de dorit, altele e evitat, altele intermdiare. In cazul lor, blamul se aplica doar daca exista excese. Lucrurile neplacute prin natura lor sunt consecinta unei anomalii din obsnuinta sau din pervertirea naturii. Aceste dispozitii depasesc limitele viciului, ca in cazul bestialitatii si in cazul lor nu se poate vorbi de stapanire si nestapanire de sine in sensul propriu. Orice exces in dementa, lasitate, necumpatare sau duritate, reprezinta o dispozitie bestiala sau morbida.

Mania, pentru ca tine de reflexe, este mai putin dezonorabila decat lipsa de stapanire legata de dorinte care nu se supune ratiunii. Totusi cei ce se lasa in voia impulsurilor naturale, fie din manie sau dorinta, sunt mai scuzabili decat cei care cauta placerile excesive intr-un mod nenatural.

Cand este vorba de placeri, cel care le domina este stapan pe sine, iar cel care se lasa dominat de ele, este nestapanit. Dispozitia generala este pe o pozitie intermediara dintre acestea, dar predomina cea rea. Excesul placerilor fara utilitate duce la necumpatare, iar omul necumpatat, pentru ca nu isi regreta faptele, nu poate fi vindecat. El evita in mod deliberat si neplacerile fizice. Este considerat a fi mai rau decat cel incapabil de stapanire. Lipsa de stapanire se prezinta in doua forme: impulsivitatea(specifica temperamentelor vii  si usor excitabile)  si slabiciunea. Cel nestapanit insa, spre deosebire de necumpatat, poate fi vindecat, si spre deosebire de viciu, nestapanirea de sine este intotdeauna constientizata . Dar atat virtutea cat si viciul, precum si capacitatea de a corecta, privesc principiul. Insa rationamentul nu poate oferi cunoasterea principiilor ci doar virtutea.

Incapatanatul (din aceasta categorie: indaratnicul, ignorantul si necioplitul) se deosebieste de cel stapan pe sine pentru ca refuza sa cedeze in fata dorintei si se lasa, cel mai adesea, antrenati de placeri(aceea de a invinge si a nu se lasa convinsi, neplacerea de a-si vedea opiniile devalidate)

Lasă un răspuns