Legaturile dintre fizica cuantica si mintea umana

Conexiunea dintre constientul uman sau factorii asociati cu acesta cum sunt intentia, gandurile, sentimentele, emotiile si planul fizic sunt fascinante! Din aceasta cauza majoritatea oamenilor de stiinta care au adus teorii importante in domeniul fizicii cuantice au fost perocupati de a invata mai mult despre constient si stiintele „non-materiale”. 

Fizicianul de la care a originat teoria cuntica, Max Planck, a spus „constisintul este fundamental”, iar materia este doar „un derivat al constientului”. Eugen Wigner, alt fiziciant si matematician faimos, a subliniat faptul ca este imposibil sa formulezi legi ale mecanismelor cuantice fara sa tii cont de constient sau fara sa faci referire la acesta.

Astazi avem multe dovezi empirice ca mintea influenteaza materia, atat la nivel subatomic, cat si la nivelul fizicii clasice. Totusi, multi fizicieni nu ar fi de acord.

Exemplul clasic pentru a ilustra ca acesti factori sunt asociati cu constientul si corelati direct cu planul fizic vine de la experimentul celor doua canaturi cuantice. Acest experiment a fost folosit de mai multe ori pentru a testa rolul constiintei in manipularea si creerea planului realitatii.

Studiul arata ca participantii au putut sa darame sisteme cuantice de la distanta numai prin intentie.

Radin spune despre studiul sau numit „5 stigma”, pentru care a reusit sa aduc laboratorului CERN Premiul Nobel in 2013 pentru gasirea particulei Higgs (care pana la urma nu era tocmai Higgs). In studiul sau, Radin primeste rezultatul 5 stigma de la participanti in timpul experimentului celor doua canale cuantice. Asta inseamna ca activitatea mentala umana, atentia si intentia, toate aflate sub umbrela contiintei, au reusit sa faca materia din planul fizic sa actioneze intr-un anumit mod.

„Observatiile nu doar ca strica ceea ce a fost masurat, dar chiar ele produc acele masuri… Noi facem aceste lucruri posibile. Noi singuri producem rezultatele masurilor.”

El a mai publicat alte doua carti esentiale pentru acest fenomen caruia Einstein ii spunea „actiune ciudata de la distanta”. Expresia aceasta inseamana ca o idee poate sa influenteze materia sa ne miste, sa se schimbe, toate acestea fara sa fie atinsa fizic. Se refera la actiuni asupra obiectelor aflate in spatii separate.

„In ciuda succesului pe care il au teoriile cuntice, simpla sugestie ca ele ar putea sa fie descrierea reala a naturii este inca intampinata cu cinism, neintelegere si uneori ura.” – T. Folger 

Adevarul este ca in lumea stiintifica actuala sunt foarte mult predicate parerile si teoriile fizicii clasice, idei care s-au transformat in dogma stiintei. Cu toate acestea, la sfarsitul secolului al XIX-lea, fizicienii au descoperit fenomene empirice care nu puteau sa fie explicate prin fizica clasica. Ei au reusit sa dezvolte, intre anii 1920-1930, o ramura revolutionara a stiintei, numita fizica cuantica (FC).

„FC a pus la indoiala materialele din care e construita lumea nostra aratandu-ne ca atomii si subatomii nu sunt tocmai obiecte solide – nu se stie daca exista cu siguranta daca sunt pusi intr-un anumit spatiu si timp. Si mai important, FC arata mintii care sunt propriile sale procedee de a face structuri, din moment ce s-a descoperit ca particulele observate si cel care le observa sunt conectati. Din spusele unei interpretari de FC, acest fenomen presupune ca observatorul si mai ales constiinta acestuia sunt vitale pentru existenta planului fizic si ale evenimentelor din acest plan, observatorul fiind cel care controleaza planul material.” – Manifestul Stiintei Post-Materialiste

Nu doar in planul fizic vedem interactiunea dintre minte si materie

Dupa cum spune cercetatorul in neurostiinta Fabrizio Benedetti, unul dintre pionierii sudiului asupra efectului placebo, nu exita doar un astfel de efect, ci foarte multe. Pastilele de durere cu efect placebo pot sa elibereze endorfinele in mod natural si pacientul sa scape de durere. Oamenii care sufera de Parkinson raspund la placebo prin foarte multa dopamina. Oxigen fals li se da celor care sunt la altitudine mare, iar asta ii ajuta sa isi dilate vasele de sange pentru a circula oxigenul mai usor.

Rezultatele efectului placebo au fost dovedite din nou si din nou. Ba chiar Universitatea de Medicina Baylor a publicat in 2002 jurnalul despre conexiunea dintre placebo si operatiile chirungicale. Multi doctori stiu ca in chirurgie nu exista acest efect sau cel putin asa credeau. Pacienti cu probleme care necesitau operatii la genunchi au fost impartiti in trei grupuri – primul grup a primit operatia corespunzatoare ; celor din al doilea grup li s-a scos cartilagiile care se considera ca produceau durerea ; iar al treilea grup a primit o operatie falsa. Pacientii au fost sedati si pacaliti in asa fel incat sa creada ca au fost operati la genunchi. Adica doctorii au facut o mica incizie si au spalat genunchiul cu apa cu sar, exact ca intr-o operatie normala. Pacientii au fost cusuti si au urmat exact acelasi proces de reabilitare ca si ceilalti. Cei din al treilea grup au progresat la fel de mult ca si cei care au fost operati cu adevarat.