Neil deGrasse Tyson este un astrofizician, autor şi comunicator ştiinţific ce în ultimul timp a devenit foarte cunoscut. S-a născut pe 5 octombrie 1958 în New York şi încă de mic a fost condus de o pasiune pentru cunoaşterea cosmosului. Şi-a dat doctoratul la Universitatea Columbia şi interesele sale în cercetare sunt largi – includ formarea stelelor, explozia acestora, galaxiile pitice şi structura Căii Lactee.

Poate că, mai presus de căutările sale ştiinţifice, moştenirea sa rezidă în modul de gândire pe care îl are şi atitudinea sa asupra lumii. În numeroase ocazii el încearcă să insufle ascultătorilor sau cititorilor săi sinceritatea de admite faptul că nu ştim anumite lucruri şi curiozitatea de a le afla. Dintre învăţăturile sale putem puncta următoarele:

Să nu iei lucrurile de-a gata. Noi învăţăm din două surse: din propria experienţă sau de la ceilalţi. Nu trebuie să ne bazăm în totalitate pe aceasta din urmă, întrucât este posibil ca persoanele de la care obţinem aceste informaţii să nu aibă dreptate. Cel mai bun exemplu este acela în care în antichitate se credea că Pământul este plat pentru că aşa li se spusese de către înaintaşi. Chiar şi pe timpurile acelea, matematicienii greci demonstraseră adevărata formă a Pământului. Totul a fost posibil datorită contestării gândirii oamenilor gregari.

Fii mereu curios. Universul poate fi privit ca un loc de joacă pentru noi toţi în care avem posibilitatea să experimentăm foarte mult. Nu de puţine ori Neil a spus să nu fim leneşi, să punem la îndoială tot ceea ce ştim, să admitem că putem greşi, toate acestea pentru a nu fi ignorant. Ideea că “ignoranţa este o binecuvântare” este eronată. Fă distincţia dintre opinie şi fapt şi fundamentează-ţi acţiunile pe ceea ce cunoşti sau vrei să cunoşti.

Fii tu însuţi. Nu compromite felul tău de a fi pentru a le oferi plăcere celorlalţi. Caută să faci lucrurile pentru că te pasionează, nu pentru felul în care ele se arată. Modelele în viaţă sunt bune, întrucât ele ne arată cum putem să ajungem mai repede la destinaţia noastră, dar nu trebuie să le copiem întru totul. Este esenţial să ne întrebăm de ce acţionăm într-un anumit fel şi, urmând şirul întrebărilor succesive “de ce?”, să schimbăm lucrul de la baza ce generează frustrările noastre. Problemele noastre nu sunt conţinute în exterior, ci acolo se regăsesc doar catalizatori ai adevăratei probleme din interiorul nostru.

Nu renunţa niciodată, fă mereu sacrificii. Cea mai mare parte a cercetărilor ştiinţifice (şi nu numai) cuprinde eşecuri. Thomas Edison, până a reuşit să inventeze becul electric, încercase de o mie de ori, însă eşuase de fiecare dată. Când a fost întrebat de ce nu a renunţat, el a răspuns că pentru fiecare eşec, el afla o metodă prin care nu se poate construi becul electric. Astfel a restrâns modalităţile prin care ar putea reuşi şi, într-un final, a izbutit. În alchimie există teoria că poţi obţine un obiect dând la schimb numai ceva de aceeaşi valoare.

Ia-ţi propria viaţă în mâinile tale, gândeşte pentru tine şi fii responsabil. Dacă urmăm spiritul gregar, ajungem doar să ne integrăm în societate, însă avem nevoie şi să ne individualizăm. Sursa tuturor trăirilor pe care le avem rezidă în noi, de aceea numai noi suntem responsabili şi capabili să schimbăm ceea ce nu ne place. Din acest punct de vedere, putem spune că un om nu poate stagna. Dacă ne oprim din a ne conduce viaţa singuri şi de a căuta să fim mai fericiţi, atunci începem să alunecăm în direcţia opusă şi să fim la cheremul lucrurilor futile(gânduri, stări, circumstanţe).

Intelingenţa noastră se măsoară în capacitatea de a vedea noi rezolvări, nu de a aplica ceea ce am fost învăţaţi. Sistemul de învăţământ nu sprijină în general gândirea critică şianaliza asupra faptelor, ci mai degrabă informaţiile sunt expuse elevilor, iar ei trebuie să le reţină. Cei ce memorează aceste lucruri sunt recompensaţi prin calificative bune, fiind astfel încurajată ignoranţa. Este mai valoros să ştii să rezolvi o problema, chiar dacă ai o mică eroare în răspuns, decât să memorezi perfect rezultatul fără să înţelegi cum poate fi obţinut.

Fii umil. Această atitudine se răsfrânge în mod pozitiv în mai multe aspecte. Chiar dacă nu cunoaştem nişte răspunsuri, deşi am muncit foarte mult spre a le afla, asta nu înseamnă că altcineva nu ar putea şti răspunsul. În acelaşi timp, este fecund să aflăm opinii contrare şi să le cântărim în conştiinţa noastră; ne oferă o perspectivă mai largă asupra lucrurilor. Mai mult, atitudinea ignorantă provine în principal din impresia inconştientă că lumea se opreşte acolo unde percepţia noastră nu mai pătrunde. Dacă ne oprim chiar şi pentru câteva clipe să contemplăm vastul univers, vom constata cât de mici suntem în comparaţie cu acesta şi că ceea ce noi percepem este doar o fărâmă din univers. În astfel de momente, când încetăm să mai susţinem neîntemeiat nişte lucruri, începem să ascultăm şi să aflăm.

Cu toate acestea, putem aplica învăţăturile sale şi mai departe de atât. Spre exemplu: Ne-am născut într-o societate cu o anumită cultură pe care ne obligă s-o adoptăm şi noi. Din păcate, mulţi dintre noi am luat lucrurile de-a gata şi ne-am lăsat condiţionaţi de acestea. Multe convingeri sunt fundamentate pe ceea ce ne învaţă societatea. Una dintre ele şi poate cea mai importantă este existenţa divinităţii. Unii susţin cu vehemenţă că aceasta există, pe când alţii argumentează tocmai contrariul. Încrederea fără claritate poate duce la un dezastru. Mulţi cred orbeşte şi nu fac diferenţa dintre fapte reale şi speculaţii.

În India, în trecut, nu există cuvântul “eretic” datorită faptului că pentru înţelepţii lor, faptul că cineva crede sau nu într-un zeu este irelevat. Important este ce şi cum anume face. Într-adevăr, ceea ce gândim (şi cum!) are o influenţă foarte mare asupra modului în care ne purtăm, dar sunt mai importante acţiunile noastre. Pentru mulţi aşa-zişi credincioşi, zeul lor este doar un ataşament mental, nu este o fiinţă adevărată de unde îşi extrag un plus de fiinţă. Este esenţial să trăieşti autentic şi să nu ne împotmolim în concepte.

Trebuie să admitem unii dintre noi că, într-adevăr, nu ştim dacă Dumnezeu există sau nu. Dacă reuşim să conştientizăm că nu cunoaştem un lucru, curiozitatea va înflori de la sine. Atunci putem să mergem să căutăm răspunsuri. Blaise Pascal a spus: “Pariaţi că Dumnezeu există. De câştigaţi, câştigaţi tot; de pierdeţi, nu pierdeţi nimic”. Sigur, este mai uşor să credem că nu există, bazându-ne doar pe simţurile noastre şi pe mică experienţă acumulată. Dar este calea potrivită? Cuvintele lui pot servi drept un îndemn pentru cei ce încă nu sunt siguri de existenţa Lui pentru a face căutări în acest sens, rezultatul lor (atâta timp cât nu renunţă la căutarea lor) fiindu-le de mare ajutor, indiferent care este finalitatea.

Cuvântul “Buddha” înseamnă cel ce e deasupra intelectului. Nu degeaba un Buddha transcende suferinţa. El înţelege că adevărata libertate, fericire şi uniune nu se petrec în planul mental, de aceea trece dincolo de intelect pentru a putea permite receptarea graţiei divine pe care nu ar fi putut-o resimţi dacă era blocat la nivelul mental. Cu alte cuvinte, întâlnirea sa cu divinitatea nu se petrece în minte, căci el nu caută principiul absolut în idei despre moraliate, ci în libertate. În acelaşi timp, trebuie să avem grijă să nu cădem în greşeala de a ne ataşa de ideea libertăţii, cum se întâmplă în situaţia multor adepţi ai curentului new-age. Libertatea nu ţine cont de acţiunea sau inacţiunea noastră, ci de starea noastră de detaşare faţă de acestea; ea nu este apatie, ci un mod de a trăi implicat total fără a te încâlci în ceva.

Lasă un răspuns