Pentru a anticipa prejudecatile omului modern, trebuie precizat de la inceput ca experiente mistice coerente sunt posibile la orice nivel de civilizatie si in orice situatie  religioasa. Etnografia moderna a avut tendinta de a descrie samanismul ca pe o posedare, pierzand din vedere esenta sa si contextul extrem de complex.  Samanul poate fi si mistic, poet sau vrajitor dar e mai mult decat atat. Dupa initiere, el isi schimba total statutul socio-religios, traieste izolat de restul comunitatii datorita faptului ca e mai aproape de sacru si datorita intensitatii experientelor avute (fata de vrajitor care nu isi schimba statutul), si se identifica cu sufletul comunitatii din care face parte. Nu ar trebui confundat cu religiile arhaice. El participa doar partial la viata religioasa a comunitatii, pt ca el are acces la o initiere innacesibila restului comunitatii. Desi samanismul a influentat religiile pana in present si exista  inca reminescente, ideologiile si miturile religioase nu sunt creatia samanilor. Se poate compara cu partea mistica a religiilor, cu diferenta ca in cazul samanilor, comunitatea este interesata in mod direct de experientele acestuia si de ajutorul pe care acesta il poate oferi. (de a le ghida sufletele mortilor, de a-I vindeca, gaseste oamenii pierduti in zapada, de a aduce ploaia).  E chemat in caz de sterilitate sau nastere grea, boala,uneori la inmormantari, dar rolul sau e limitat la protectia magica. Ar putea fi defiinit ca un maestru al extazului si al transei in timpul careia sufletul sau paraseste trupul pentru a avea ascensiuni ceresti si coborari in Infern. El reuseste sa  comunice cu mortii, demonii si spiritele naturii, stapanind insa aceasta comunicare. Fata de un medicine-man, samanul are propria metoda de vindecare pe care numai el o poate practica. Are darul clarviziunii si al vederii la distanta.

Cosmologie

Samanul  cunoaste taina rupturii de nivel dintre o regiune cosmica si alta. Comunicarea intre zonele cosmice e data de insasi structura universului. Cerul, pamantul si infernul sunt legate printr-un ax central care trece printr-o deschizatura, gaura. Pe aici zeii coboara pe pamant si mortii in infern. Cerul e ca un cort, iar stelele sunt ferestrele lumii.  Prin mijlocul cerului straluceste steaua polara, ca stalp al lumii care fixeaza cortul ca un tarus, si e numita stalpul solar. In lumea umana, axul lumii a fost inlocuit cu stalpul din interiorul casei sau hornul casei, alteori sunt stalpi rituali, independenti de casa. Aceasta legatura e folosita pt aducerea ofrandelor, insa doar samanul se poate inalta la cer. O alta imagine mitica a centrului lumii este Muntele Cosmic cu 7 trepte iar steaua polara se agata de varful muntelui. Arborele Lumii e complementar si uneori se suprapune cu simbolul muntelui. Tatarii siberieni cred ca exista o replica a arborelui si in infern. Pentru unele triburi, arborele are o mie de frunze si pe fiecare e inscris destinul unui om. Arborele e crestat in tepte pt a defini cerurile, iar zeitatea suprema locuieste in al 7-lea cer unde e si soarele. Existenta celor 3 lumi, nu exclude unitatea profunda a universului, pentru ca pamantul este o replica a modelelor aflate in cer si dincolo iar mijloacele de comunicare exprima integrarea lor intr-un singur cosmos.

Deobicei popoarele samanice ( de ex cele turco-tatare) venereaza un Zeu ceresc descris ca “Cerul”,  Cel inalt, Cel luminos, Stapanul, Domnul,Tatal. Acest Zeu are mai multi fii, in cerurile de mai jos, deobicei 7 sau 9.  La unele triburi exista un Zeu solar dar detasat de lumea umana si 8 zei “de jos” apropiati de pamant, in frunte cu Domnul Infinitului care le-a dat focul si a creat primul saman si care in unele triburi este androgin.. Numele lui nu trebuie rostit si nimeni nu l-a vazut si sa fi trait.  (la fel intalnim si la indo-europeni desi nu sunt popoare samanice si specialitatea extazului nu ii mai e exclusiva samanului. Ex exista tehnici ale  extazului si de mistica  legate de Zeita mama si de mistica Agricola) Samanul are legaturi si cu cel de sus si cu cel de jos, dar pot exista specializari.

Initierea 

Samanii sunt considerati niste alesi si darul lor e considerat ca vine de la un saman care a murit, de la spirite, sau de la stramosi, care il initiaza prin vise si viziuni.  Totul incepe prin descoperirea vocatiei , care se manifesta printr-o criza, printr-o ruptura provizorie a cursului vietii sale normale, pt a fi o separatie radical dintre sacru si profran. Isi incepe noua sa viata print-o despartire de vechea sa viata.  Sunt mai multe moduri de recrutare: transmiterea ereditara, vocatia spontana( din propria alegere , a clanului, a spiritelor). Aceasta descoperire a vocatiei are loc in urma unei boli, viziuni, vise neobisnuite (canta in somn) sau accident (fulger- originea celesta a puterilor).  De mic e singuratic, bolnavicios si nevrotic.  Dupa ce e ales, e invatat de catre un saman batran sau de catre spirite, numele zeilor si spiritelor, genealogia si vocabularul samanic. Bolile si extazul consituie o initiere. Suferintele pe care le produc corespund torturilor initiatice si urmeaza traseul traditional (suferinta, moarte, inviere). Are loc o moarte simbolica, in timpul careia coboara pana in infern, apoi urca la cer, pe muntele din centrul lumii, unde este arborele stapanului pamantului in care stau stramosii, apoi un semi-demon il taie bucatele, ii scoate organelle si i le inlocuieste cu altele noi si cu cuart, sau un fierar il purifica prin foc,  (a se vedea aceeasi initiere prin ranire in scena luptei  lui Iacob cu ingerul, povestea lui Praslea cel voinic si merele de aur, legenda patimilor Sf Anton, legenda lui Buddha) Cu noii ochi poate vedea in intuneric, cu noile urechi aude lumea plantelor si i se face cunostinta cu spiritele care guverneaza fiecare boala. Cand nu exista spontan experienta dezmembrarii, ea e inlocuita cu oferirea simbolica a trupului ca jertfa spiritelor animale. Daca un candidat nu respecta instructiunile primite in vis, vocatia e sortita esecului, Uneori aspirantul si familia isi marturisesc pacatele pt a se purifica si primeste lumina mistica dupa ce a invocat mai multe ore spiritele. Tot simbolic are loc scoaterea sufletului pt a putea ulterior sa calatoreasca in spatiu si in adancurile marii. El percepe lumina in interiorul creierului, lumina care il face sa vada in intuneric la propriu si la figurat si poate vedea ceea ce altii nu vad, poate cunoaste tainele si viitorul , (a se vedea “lumina launtrica” in Upanisade,  Cartea tibetana a mortilor ). Moartea simbolica si invierea ii poate da apoi senzatia ca e indestructibil. Dupa initiere, urmeaza o perioada de izolare in care nu mananca si nu bea apa.O alta proba este  intrarea si iesirea din apa rece si inghetata (asemanator tehnicii  tumo din Tibet) Uneori candidatul refuza sa-si urmeze vocatia si o face doar sub avertismentul celorlalti ca altfel va muri (din cauza ambivalentei omului fata de sacru, de fascinatie si teama in acelasi timp) Samanul coboara in adancul oceanului unde se afla matca vietii universale, mama animalelor marine pt a restabili legatura cu aceasta, ceea ce nu exclude venerarea Fiintei Supreme, de natura cereasca.

Simboluri si experienta urcusului 

O alta trasatura a samanismului este experinta urcusului, a inaltarii si a levitatiei.Samanul poate urca la cer pe o funie,curcubeu, munte pe o poteca ingusta, scara sau copaci pentru a vbi cu spiritele, simbolul drumului dintre pamant si cer. in Tibet primul rege a venit pe franghie, pe mormantul regilor apare simbolul franghiei, considerandu-se ca pot avea acces oricand la Divin. Toba este un instrument de urcare la cer, pe ritmurile tobei si e facuta din Arborele Cosmic din centrul lumii. in Tibet, toba a fost ulterior inlocuita cu roata.  Acesta e axul cosmic care leaga cerul, pamantul si infernul. Cele 7, 9 sau 12 crestaturi din arbore reprezinta Cerurile, nivelurile ceresti, fiecare locuita de catre o faptura divina.  Mesteacanul samanic mai poarta numele de “paznicul portii” pentru ca el ii deschide samanului poarta Cerului. ( a se vedea si ritualul brahmanic – Satapatha Brahmana,-stalpul sacrificial in Rg veda , Buddha transcende cosmosul prin 7 ceruri, prin meditatie, Patanjali  citeaza printre sidhis “puterea de zbura prin vazduh”) Cand bate toba, e proiectat langa Arbore. Deci toba poate fi asimilata copacului cu trepte pe care se catara simbolic. Prin pielea tobei, animalul vorbste samanului.  Toba mai e numita si cal, devenind si mai clar ca e folosita ca vehicul. Trecerea prin nori se consiera ca e o deschizatura ingusta prin care doar tamaduitorii pot trece si care se inchide si se deschide f repede. Cristalele de stanca de pe munte sunt considerate bucati din tronul  ceresc, si sunt “lumina solidificata” , deci exista credinta ca e o legatura stransa intre fiinta supranaturala si supra-abundenta luminii.  Prin urmare viitorul saman este umplut cu aceste cristalele, lumina solida.In unele triburi, viitorul saman vede cum se deschide acoperisul casei, se deschide deasupra capului e purtat spre cer . In cer primeste cunoasterea vindecarii. Experienta aminteste de timpul mitic stravechi in care si omul de rand avea acces la comuniunea cu Divinul (aceasta credita se ragseste la toate popoarele samanice)  In timpul ascensiunii la cer, se intampla sa fie ispitit de o femeie-spirit, in al 7-lea cer  care il invita sa manance si sa ramana, sa nu mai urce mai departe. Ea e considerate sotia lui cereasca dar  el trebuie sa nu se atinga de mancare pt ca altfel nu s-ar mai putea intoarce pe pamant..  El participa in acest fel la conditia fiintelor semidivine.

Coborarea in infern are loc cu scopul de a recupera sufletul bolnavului si a-l aduce inapoi, pt a obtine bunavointa regelui mortilor si pt a insoti sufletul mortului. Trecerea  dintre doua regiuni cosmice se face printr-o punte foarte ingusta, si semnifica trecerea de la un mod de existenta la altul. Se considera ca cei trazniti se ridica la cer, la fel si cei care au avut parte de o moarte violenta, in timp ce boala ii duce in Infern. Exista o  atitudine ambivalenta fata de morti: cei care au murit de curand sunt temuti, cei care au murit de demult sunt venerati pt protectie, pt ca cel mort recent nu accepta noul mod existential si  vrea sa continuie sa traiasca printre ai sai. Uneori de teama de a merge singur, ia cu el un membru al familiei. Ei se indreapta spre celalalt taram abia dupa ospatul de 3, 7 si 40 de zile dupa deces, si daca nu reuseste, e chemat samanul pt a-l conduce, singurul care poate prinde sufletul raposatului. Pentru defunct, coborarea in infern e plina de pericole, de obstacole initiatice (ziduri), de poduri inguste cat un fir de par existand riscul de a cadea si de a se transforma in animal marin si e necesara obtinerea bunavointei paznicilor. Fara ajutorul samanului s-ar putea rataci. (manuscris Tibetan “Prezentare a drumului mortului” – ce directii trebuiesc evitate, Si aici infernul, lumea si muntele Meru sunt pe acelasi ax)

Vindecarile magice

Cea mai raspandita conceptie despre cauza bolii in comunitatile arhaice e cea a rapirii sufletului care s-a ratacit sau a zburat iar tratamentul presupune cautarea si aducerea sa inapoi in trupul bolnavului. O alta cauza poate fi patrunderea unui obiect magic in corp sau posedarea de catre spirite rele. Poate avea si doua cauze: zborul sufletului si posedarea. Numai el, samanul, poate face vindecari pentru ca e singurul care poate vedea spiritele. Restabilirea fizica e strans legata de echilibrul fortelor spirituale. Boala e o alterare sau instrainare a sufletului.  Familia tine post si se pot folosi vomitative pt purificare. Daca sufletul e rapit de un mort, samanul isi trimite spiritul ajutator pentru  a-l recupera. Daca insa boala fost trimisa de Zeul suprem, samanul refuza sa o vindece.  In cazul in care boala apare din cauza tulburarii sacrului prin incalcarea tabuurilor, are loc o spovedanie colectiva. Spiritelor protectoare li se cere sprijinul pentru aflarea cauzei si ce sacrificii sunt necesare. Uneori  pentru a scoate spiritele din bolnav, samanul le aduce in trupul sau si sufera mai mult decat bolnavul. Samanul poate deveni foarte usor si calca pe trupul bolnavului fara ca acesta sa simta. Samanul poate simti in timpul extazului o mare caldura si poate manui carbuni incinsi (are sens universal de stapanirea focului ), sa se desensibilizeze la taieturi . Daca pretul pt vindecare e prea mare sau nu e deloc, samanul se poate imbolnavi.

Extazul 

Samanul poate lua legatura cu spirite ajutatoare si ocrotitoare si au o  relatie de aujor sau de stapan-supus. Cele ajutatoare iau forma de animale, il insotesc sau chiar transporta in lumea de dincolo. Folosirea spiritelor ajutatoare  nu constituie o caracteristica exclusiva a samanilor. Ce e specific e capacitatea de a avea o experienta extatica, redusa la nivelul unei vocatii.  Spiritele sunt doar instrumentele necesare experientei. Extazul e experienta  mortii rituale, reinnoita cu fiecare sedinta. Pentru a  dobandi aceasta moarte  simbolica se folosesc  narcotice, batai de tobe, posesia spiritelor, dans (uneori aementor cu dansul dervisilor rotitori).  Totusi folosirea narcoticelor sunt un inlocuitor al transei pure si e pusa intr-o oarecare masura pe seama decadentei tehnicii samanice.  Fiecare saman are un cantec specific cu care isi cheama spiritele si invata sa imite vocea animalelor (echivaleaza cu a cunoaste tainele naturii), sunete care anunta prezenta spiritelor. A deveni pasare sau a fi insotit de o pasare arata capacitatea de a calatori la Cer, pamant si infern. Aminteste si de timpul mitic in care omul  traia in pace cu toate vietuitoarele si le stia limba. Cand se imbraca in piele de animal, samanul  se preface in acel animal, se simte preschimbat. Aceasta transformare magica ducea la o ‘iesire din sine’, e o experienta extatica in care dobandeste un mod de a fi supraomenesc.  Nu e vorba de intoarcerea la viata animal, ci animalul cu care se identifica era deja un Animal mitic, Stramosul sau Demiurgul, deci omul devenea ceva mult mai maret decat el , regasea spontaneitatea, libertatea si sincronizarea cu ritmurile cosmice. In unele triburi, puterea e data de Spiritul noptii, care e pretutindeni, nu are nume, nu exista nume care sa-l numeasca.  Prin extaz, realizeaza pe deplin  locul sa in lume, destinul sau final si contribuie la restabilirea echilibrului.

Lasă un răspuns