Diferite persoane, conform unei idei, ne oglindesc pe noi. Oglindesc diferite aspecte din noi. Pentru ca la inceput nu suntem in stare sa le trezim noi insine, si atunci ne folosim, intr-un sens pozitiv , unii de altii ca sa trezim diferite aspecte din noi.
Odata trezite si constientizate le putem asimila. Atunci devin ale noastre pentru totdeauna. Partea buna si frumoasa, pentru ca toate persoanele inteligente care au urmarit aceasta expunere pana aici, au avut o singura critica: “Bine Eugen, dar asta nu ne-ar face teribil de egoisti si de nesimtiti fata de ceilalti? Pentru ca daca noi ne folosim de toti ceilalti si trezim toate formele de placere, incancatare si satisfactie pe care pe care ne-o dau interactiunile umane, mergand pana la dragoste si sex. Atunci nu cumva n-o sa ne mai pese de ei?”
Dimpotriva, de-abia atunci puteti avea relatii frumoase, pentru ca daca nu mai depindeti de ceilalti, puteti cu adevarat sa va oferiti. Adevarata oferire este atunci cand Il lasi pe Dumnezeu sa se exprime prin tine. Si atunci veti vedea ca cei din jurul vostru o sa fie si mai atrasi de voi, experientele vor fi in continuare placute si vii, dar nu pe un fond de inlantuire, nu pe un fond de dependenta in care daca persoana respectiva pleaca, ti-a luat si placerea cu ea. Daca ea nu-ti mai ofera dragostea ,atunci se transforma in ura. Ci dimpotriva: daca persoana pleaca, ramai detasat.
Asa iti iei ramas bun de la acea persoana si prin tu in interiorul tau ramai netulburat. Si abia atunci vei avea si vei experimenta adevarata iubire – frumoasa, neconditionata, eterna, netulburata. Fara schimbari care pot sa intoarca chiar iubirea, cum o definim noi, in contrariul ei.
Exista si o vorba care spune asa, si multi oameni au experimentat chestia asta: cu cat doreau ceva mai intens, cu atat le era mai greu sa obtina acel lucru. Ma refer la dorinta egotica. Astfel incat, cand dorinta devenea maxima, dupa aceea devenea imposibil de indeplinit. De exemplu, am cunoscut barbati care doreau femeile la un mod disperat, pur si simplu incrancenat. Poate ca erau barbati care au avut experiente traumatice sau cine stie. Oricum o karma proasta relationala, va dati seama. Generau un asemenea camp de replusie, ca pana si prostituatele ii refuzau. Imaginati-va ca pana si o prostituata poate sa aiba un pic de demnitate sau poate sa raspunda cumva. Toate acestea pentru ca exista cercul asta care ii izola in propiul lor ego ,pentru ca doreau prea mult o intalnire cu o femeie.
La celalalt capat exista o vorba care spune asa: cand yoghinul s-a detasat de toate lucrurile si fiintele din Univers, atunci toate lcururile si fiintele din Univers vin la el de buna voie. Dar atentie – detasarea nu inseamna napasare ci implica sa treceti prin toate aceste etape, in care defapt experimentati, asimilati si deveniti autonom. Atunci practic aveti puterea de atractie a Sinelui. Ori la nivel ultim in univers exista o atractie perfecta intre Oceanul de Constiinta universal sau Polul Masculin al manifestarii si energia manisfestarii.
Daca intre un barbat si o femeie pot sa fie diferite forme de atractie, mai bune sau mai proaste, intre Dumnezeu si Mama Natura nu exista decat o perfecta si desavarsita iubire eterna care a existat si va exista pentru totdeauna. Si atunci noi ne apropiem de acel nivel. Si atunci in starea aceea ai totul. Si ajungem la paradoxuri care aproape ca devin niste koan-uri zen, gen: “Cine e dispus sa piarda totul, castiga totul.”
La prima vedere pare un joc de cuvinte acolo. Dar nu, chiar este adevarat, cu conditia sa experimentezi in adevarata profunizme si in adevaratul inteles abisal al acestei afirmatii. Sau afirmatiile lui Schultz: “Cine se pierde pe sine, se va regasi.” Asta este adevarata explicatie. Atlfel astea sunt niste jocuri de cuvinte si niste afirmatii absurde si pardoxale si imposibile. Asa ca o mancare mentala pe care mmintea nu o poate digera. Dar parcursa si experimentata la modul acesta, toate aceste afirmatii capata sens. Iar yoga ofera aceasta posibilitate sa experimentam din aproape in aproape si cumva sa inghitim universul in noi, sa-l asimilam. Pana cand avem toata lumea in noi.
Lasa un comentariu