Acum multi ani am avut o vacanta lunga in care nu am facut de loc de loc hatha yoga, dar am facut concentrari si meditatii. Chiar a fost asa… un fel de vacanta spirituala, mai speciala. Am plecat cu bunul meu prieten Narcis la manastirea Tarcau, fara nicio legatura cu faptul il cheama Narcis Tarcau, e pur si simplu coincidenta de nume.
Acolo am stat aproape o luna de zile si faceam ce faceau si calugarii de acolo – ne rugam cand se rugau ei, faceam un fel de bakti yoga (yoga devotionala, n.r.) era foarte frumos, iar la miezul noptii faceam niste meditatii care semanau mult cu laya yoga. Simteam efectiv cum constiinta se dilata cat valea dintre munti. Deci era extroardinar!
Cu toatea astea,cand m-am intors in Bucuresti eram sincer ingrijorat pentru ca nu facusem o ora de hatha yoga de mult timp, mai exact o vacanta din aceea studenteasca de 2 luni jumate sau cat este. Imi ziceam „Ah sa vezi, daca ma aplec in fata cred ca de abia ajung la genunchi”. Da de unde! Cand m-am intins asa parca eram un plic. Am fost extraordinar de uimit!
Pe urma am inteles ca toate caile spirituale se intrepatrund si poti sa opresti un anumit tip de cale si sa mergi pe un alt tip in paralel. Daca avansezi pe una dintre cai, asta te mentine cel putin la acelasi nivel daca nu chiar te face sa mai avansezi niste pasi pe alta cale.
Practic nu numai ca nu pierdusem din elasticitate, dar in aceasta vacanta spirituala, culmea, corpul meu era si mai elastic, de parca facusem posturi yoga zi si noapte. Deci a fost o supriza foarte frumoasa pentru mine sa vad ca nu se pierd rezultatele spirituale dintr-un anumit gen de cale daca mai practici si un alt tip de spiritualiate intre timp.
Se spune ca Rama Krishna dupa ce s-a eliberat prin legea hindusa a vrut sa incerce si calea crestina. El s-a iluminat din nou in trei zile rugandu-se la Iisus. Dupa aceea a vrut sa incerce calea lui Buddha, iar dupa 3 zile iarasi a intrat in Nirvana. A incercat asa inclusiv meditatia zen si de fiecare data dupa 3 zile intra in extaz, deci este clar ca daca ai ajuns pe varful muntelui pe o carare pe urma esti in stare sa ajungi pe acelasi munte pe orice alta carare.
Dar sa stiti ca este o iluzie creata de acei lideri, ca nu pot sa ii numesc „maestri spirituali”, care vor mai degraba sa isi pastreze discipolii decat ca acestia sa evolueze. Adica pentru ei discipolii sunt mai importanti sa stea in asramul lor, in templul lor, in biserica lor, in manastirea lor, in ograda lor, decat ca ei ca persoane sa evolueze. Totusi in cea mai spirituala tara de pe aceasta planeta si anume in Tibet, cel putin pana la invazia chineza, exista un obicei ca fiecare maestru cand il invata pe discipol tot ce stie, sa il trimita la un alt maestru cu recomandarea: „Ia-l pe discipolul meu. Eu l-am invatat ce stiam. Acum tu sa il inveti ce stii.”. Sa stiti ca exista mari maestri spirituali recunoscuti international ai Tibetului care au marturisit ca au invatat de la 20-30 de maestri, toti absolut respectabili. Deci fiecare a avut o mare scoala, o invatatura foarte puternica si asta nu i-a zapacit de cap.
Din punctul acesta de vedere sa nu va fie teama sa explorati. Pe urma daca descoperiti ca exista un filon principal, asta e cu totul altceva si ca va regasiti acolo. Dar altfel, este ca pe vremuri cand copiii trebuiau sa se casatoreasca cu cine vroiau parinti. Aceea persoana era cea mai iubita pentru ca era singura; exact cum organizezi un concurs cu un sigur concurent – desigur ca el ia locul inati. Dar familiile nu le permiteau sa se cunoasca, sa exploreze, sa cunoasca si alte persoane, sa vada daca nu cumva se potrivesc cu altcineva mai bine.
La fel este si cu caile spirituale. Puteti sa nimeriti de la bun inceput pe calea care vi se potriveste cel mai bine. – asta ar fi un noroc si un privilegiu. Dar unde ar mai fi testele si incercarile, pentru ca foarte multi oameni au ca test sau ca incercare sa isi aduca aminte de propia lor cale intr-un mediu potrivnic. Nascut intr-o alta tara, intr-o alta cultura, intr-o alta civilizatie, intr-o alta religie. Atunci lor le este mai dificil sa isi gaseasca calea. Si daca sunt persone gregare nu o vor gasi niciodata, iar eliberare in turma nu exista! Asa ceva e decat in imaginatia unora.
Eliberarea este un fenomen individual si tine in primul rand de originalitate. Ganditi-va! Credeti ca Iisus nu a avut acces la invataturi spirituale? Se stie clar ca a primit o initiere puterica de la esenini. De asemenea, se presupune ca a primit initieri spirituale din India si din Tibet. Credeti ca Iisus nu putea sa copieze ce a invatat? Si cu toate aceastea a dat ceva original. Budhha a practicat yoga si cu toate asta ce a dat Budhha este atat de diferit ca nu mai seamana cu yoga. Deci cat de original a putut sa fie sa ia yoga si sa faca altceva de success. Fiecare maestru spiritual s-a caracterizat printr-o foarte mare originalitate – s-a inspirat, a practicat, a invatat de la inaintasi, dar pe urma cand a dat, el a avut curaj sa dea ceva de la el, original care vedeti bine ca a functionat.
Lasa un comentariu