Cu cat ai mai multe lucruri, setea de a avea inca si mai mult e si mai mare. Deci desi ai mai mult, esti din ce in ce mai frustrat. Pentru ca tu ai vrea inca si mai mult. Egoul creste odata cu dorintele noastre. De fapt Buddha, care este cel mai mare specialist in karma, fericire si suferinta, a spus foarte clar ca sursa principala a nefericirii este dorinta. Asta ne duce la o concluzie foarte simpla, dar greu de aplicat. Si anume ca daca am putea sa nu mai dorim, am fi fericiti.
De ce este greu sa nu mai dorim? Unii interpreteaza lipsa dorintei tot asa, ca un fel de nesimtire, ca un fel de anesteziere totala.
“Cand nu mai doresc eu nimic? Cand dorm. Atunci sunt ca o bucata de lemn.” Dar nu este asa. Este vorba de a nu mai dori avand constiinta treaza. Asta e greu de realizat. Practic ce se intampla atunci? Apare o anumita stare de detasare. Atentie. Oamenii detasati nu sunt niste prostovani care se uita la bec. Eu am cunoscut oameni detasati si erau foarte activi, foarte dinamici. Erau ceea ce am putea numi hiperactivi, dar fara sa fie agitati sau stretati. Poti sa fii detasat si in acelasi timp extrem de activ si de viu, atent si constient. De fapt in momentul in care nu mai doresti nu mai creezi o dualitate intre tine si ceea ce vrei sa obtii. Atunci tu pur si simplu existi.
Dar ce se intampla atunci in realitate? Fiinta umana este creata, conceputa “by design” ca sa zic asa.
De exemplu, luati o masina. Pentru ce e ea facuta? Ca sa te duca din punctul A in punctul B. Practic am putea sa facem si alte lucruri cu o masina. Am putea sa facem piure – mergem cu o masina peste niste cartofi fierti si obtinem piure. Dar nu e facuta pentru asta. Adica cineva ar putea sa foloseasca masina ca sa faca piure, dar nu asta e scopul ei. La fel fiinta umana este in primul rand pentru a fi fericita. Asta este scopul ei principal, pentru asta a fost creata. Genetic din toate punctele de vedere, noi suntem creati pentru a fi fericiti. Felul cum folosim noi acest corp fizic si aceasta minte pe care o avem este extrem de pervers, pentru ca reusim aproape orice altceva, mai putin fericirea.
In creier exista un fel de harta pentru placere, pentru suferinta, pentru fericire etc. Cele mai intinse zone de pe creier sunt pentru placere, fericire, incantare, delectare.
Si doar anumite zone de pe creier care sunt destul de restranse sunt pentru durere, suferinta, angoasa, tristete. Omul modern reuseste sa acceseze in special acele zone, Este ca si cum v-as spune eu ca in Bucuresti exista multe restaurante, pub-uri, ceainarii, dar sunt si cateva locuri unde miroase foarte urat. Acum imaginati-va ca cineva ar avea harta orasului si ar putea sa viziteze cele mai frumoase locuri, dar cu toate astea ceva morbid il duce exact in locurile unde miroase urat. Ce parere va acea acest om despre Bucuresti? Ca este un oras plin de mizerie, pentru ca el a vizitat singurele locuri in care miroase asa.
Asa este omul modern sa stiti. Altfel, daca fiinta umana este lasata sa functioneze normal, ea isi gaseste singura calea catre echilibru.
In interiorul creierului exista o multime de glande. Abia acum, cu ajutorul a doua stiinte – psihologia si neurologie – care au general neuropsihologia. Este o stiinta de granita care explica ce legatura exista intre biochimismul creierului si starile de placere, durere, fericire, tristete. Este o stiinta extrem de complexa.
Exista in creierul uman cateva glande care chiar produc hormoni ai fericirii – serotonina, dopamina, oxitocina. Alexis Carel , care a luat premiul Nobel pentru cartea “Omul – fiinta necunoscuta”, nu a putut sa identifice aceste substante, dar a constatat ca atunci cand cineva se vindeca miraculos, de fapt in creier sunt activate aceste glande ale fericirii. Cele mai intense placeri pe care le-ati avut vreodata, cand ati mancat cea mai buna prajutura sau cand ati baut cel mai bun vin si ati avut niste stari cat de cat placute, acelea sunt palide pe langa starile care apar cand se activeaza aceste glande interne ale creierului care produc starile de fericire.
Lasa un comentariu